Recenzie: "Parfumul" de Patrick Suskind

O carte pe care îmi doream de mult timp să o citesc, am reuşit într-un final să fac acest lucru, fiind propusă la cercul de lectură la care particip în cadrul liceului meu.

Am amânat destul de mult această recenzie, însă cred că a fost o alegere corectă. Am avut şansa să diger mai bine tot ceea ce am citit, pentru că, vă spun sincer, deşi e o carte subţirică, ce se citeşte uşor, povestea lui Jean-Baptiste Grenouille, camuflată în spatele unui limbaj ironic, un sarcasm prezent în fiecare pagină, surprinde într-un mod de nedescris dacă reuşeşti să îi înţelegi mesajul.

Franţa secolului al XVIII-lea miroase a degradare şi neglijenţă, insă am înţeles mai târziu că acela era mirosul unui oraş plin de viaţă. Aproape fiecare detaliu e descris în termeni olfactivi şi practic poţi simţi acel aer greu de respirat, acel miros de peşte proaspăt întins pe tarabe. În acest mediu total neprimitor se naşte Grenouille, mai exact sub o tarabă de peşte, şi ar fi fost lăsat să moară în acel loc dacă nu şi-ar fi afirmat primele clipe ale existenţei printr-un ţipăt cât se poate de real. Aici începe povestea băiatului cu cel mai incredibil simţ al mirosului. 

Acest Grenouille nu a fost iubit vreodată, dar nici nu căuta acest lucru. Nu era interesat în aspectele plictisitoare ale lumii în care trăia, atâta timp cât nu era vorba despre un miros. Încă din primii ani ai vieţii lui oamenii şi-au făcut o părere clară despre el - Grenouille trebuia evitat. Le era frică de el, de faptul că era diferit, special, într-un mod diabolic şi înspăimântător. Băiatul a fost dat din mână în mână, de la o bonă la alta, insă el şoca de fiecare dată cu talentul lui, cu modul în care nici ochii, nici auzul nu îi erau de folos atâta timp cât îşi folosea nasul.

Călătoria lui Jean-Baptiste prin viaţă a fost lungă şi intensă. De la ucenic de tăbăcar la ucenic de parfumier, la a călători pe cont propriu prin pustietate şi a se reinterga apoi în societate, băiatul a avut şansa să devină cel mai mare parfumier din întreaga istorie a omenirii. Dar nici faima, nici averea nu-l interesau, ci doar tehnicile pe care le putea învăţa pentru a obţine esenţa supremă, mireasma inspirată de acea fetiţă roşcovană cu corcoduşe în mâini. Mireasma acesteia l-a călăuzit pe tot parcursul vieţii, i-a oferit speranţă, un scop şi ambiţiosul Grenouille reuşeşte în cele din urmă să atingă idealul perfecţiunii, însă plătind un preţ pe care probabil că nimeni nu ar fi fost în stare să-l plătească.

Un geniu al imperiului mirosurilor, Jean-Baptiste Grenouille reuşeşte să supravieţuiască celor mai grele boli şi încercări ale vieţii şi, în final, să fie iubit de către oricine şi-ar fi dorit. Dar nu asta a dorit el, nu l-a interesat nicio clipă dragostea altora, compasiunea, felul în care era văzut de societate. El a fost doar în căutarea perfecţiunii, şi a reuşit să o obţină cu propriile mâini.

Vă propun să încercaţi această minunată poveste, ca mai apoi să o completaţi vizionând şi ecranizarea, "Perfume: the Story of a Murderer". Vă veţi pierde în ameţitoarele descrieri olfactive, în această poveste cu tentă poliţistă, dar şi psihologică, povestea unui geniu neînţeles, căruia eu i-am oferit 3 puncte din 5. Aştept şi părerile voastre :)

Pe data viitoare,

Evelina ♥