Văzând coperta aceasta, mi-am făcut o impresie foarte diferită faţă de ceea ce se întâmplă de fapt în carte. Ştiam deja câte ceva despre subiect: tatăl moare şi totuşi fiica mai primeşte câteva zile alături de el, zile în care să recupereze anii în care nu şi-au vorbit. Fiind vorba de Marc Levy, mi-am imaginat nişte scrisori pierdute, eventual magice, între cei doi, poate chiar nişte fantome, însă m-am înşelat în totalitate.
Este, într-adevăr, vorba despre o fată, Julia, care îşi pierde tatăl cu care oricum a rupt relaţia de mulţi ani. Tatăl, Anthony, a fost mereu prea ocupat cu munca, şi deşi au avut unele momente frumoase împreună, nu i-a fost niciodată alături aşa cum ar trebui să o facă un tată. Mama fetei a înnebunit şi mai apoi a murit, însă toate acestea au contribuit la dezvoltarea individuală a Juliei, aceasta crescându-se singură, urmându-şi visul, vocaţia. Se consiera fericită, urma să se casătorească, însă tatăl ei a fost motivul penru care nunta a fost, momentan, amânată: Anthony a murit, iar înmormântarea lui avea loc chiar în sâmbăta nunţii.
Însă şocul fetei a fost şi mai mare când a fost chemată de urgenţă acasă, deoarece a primit un mare colet (o ladă, mai exact), neştiind nimic despre conţinut. Deschizând bizarul obiect din mijlocul sufrageriei, Julia îşi revede în acea cutie... tatăl. Tatăl ei, Anthony Walsh, sau mai exact, o maşinărie ce pretindea a fi tatăl ei. Un prototip ce îi oferea încă şase zile alături de el, timp în care îşi puteau spune toate acele lucruri pe care nu şi le-au spus la timpul potrivit.
Iniţial am fost suprinsă de metoda lui Levy de a-i readuce Juliei tatăl, ba chiar nu mă aşteptam să îmi placă prea mult cartea, însă autorul meu preferat m-a surprins plăcut, din nou! Deşi aş fi crezut că totul se va baza pe relaţia tată-fiică, cartea a fost mult mai mult decât atât. Ca în toate romanele lui Marc Levy, a fost vorba despre (re)descoperirea de sine, călătorii, explorarea trecutului, dragoste şi speranţă. Anthony o poartă pe Julia prin diferite oraşe ale Europei, prin trecutul lui, dar şi prin trecutul ei. Nu mă aşteptam la nimic din ce a urmat după călătoria celor doi la Montreal, la acele descoperiri care au făcut romanul atât de profund, sensibil, la felul în care Julia şi tatăl ei au reuşit să se cunoască şi la toate celelalte mici detalii ce m-au făcut să iubesc cartea atât de mult.
Însă ce mi-a plăcut cel mai mult e că acel Anthony Walsh, ce aparent nu s-a interesat de fiica lui în niciun fel în toţi acei ani, este cu totul altă persoană decât lasă să se vadă. Glumeţ, cu o imaginaţie bogată şi chiar sensibil, descoperim pe parcursul lecturii cum este de fapt tatăl Juliei şi cât de mult ţine la ea. Felul în care o încurajează să îşi urmeze inima, să nu se mai plângă şi să acţioneze, să nu mai dea vina pe alţii şi să işi construiască singură fericirea, toate acestea îl fac un tată minunat. Iar acel plot-twist din final m-a dat cu adevărat pe spate, deşi mi-a confirmat câteva bănuieli (vagi totuşi) din timpul lecturii.
Aşadar, vă invit să citiţi romanul, să îl înţelegeţi, să simţiţi fericirea şi tristeţea Juliei deopotrivă, şi să interpretaţi finalul deschis care mie încă îmi dă bătăi de cap. Se citeşte extrem de uşor, e o lectură plăcută, perfectă atunci când eşti în căutare de "altceva". Eu i-am oferit 4,5/5 puncte. Aştept părerile voastre :)
Pe curând,
Evelina ♥
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu